Site de cultura

“Voi de unde sunteti?’

Sper sa nu fie redundanta (in raport cu tot continutul sau anterior) precizarea ca si blog-ul meu este un site de cultura…

http://www.youtube.com/watch?v=Cons-XqvWrM

http://www.youtube.com/watch?v=_zFcGBxWM_U

Jurnalismul sub jandarmism

“Atmosfera în jurul orei 23:00 se calmase. La un moment dat înspre Spring Time s-au auzit petarde şi zgomot de pietre. La fel cum am făcut toată ziua am plecat în urma jandarmilor pe trotuar pentru a observa evenimentul. Jandarmii s-au masat în coloană, iar după ce au împrăştiat mulţimea s-a auzit un ordin: “Luaţi-i pe toţi!”. Au venit din nouă părţi şi ne-au prins la mijloc, în dreptul Facultăţiiii de Istorie. Automat am scos legitimaţia de presă şi am ţinut-o la vedere. “La pământ! La pământ”. O mînă m-a luat de ceafă şi m-a trântit la pământ. Ţineam încă legitimaţia în aer.

Câteva secunde de linişte. În primă instanţă am crezut că m-au lăsat în pace. Am ridicat puţin capul, iar atunci am văzut. Trei jandarmi se îndreptau spre mine. Am început să strig “Nu daţi, sunt jurnalist!”. Şi atunci a început. Toţi cei trei jandarmi au început să mă lovească cu bestialitate. Bastoane, pumni, ghete grele de jandarmi. Dădeau peste tot, în special la picioare. Adrenalina nu mă lăsa să simt chiar fiecare lovitură, dar bocancul care mi-a fost pus pe faţă l-am simţit din plin. Jandarmul apăsa şi acţiona ca şi cum ar strivi o ţigară aflată pe jos. O ală lovitură a venit peste spate. Ploua cu lovituri de bastoane.

“Ridică-te!” îmi spunea un jandarm, în timp ce încă dădea cu bastonul în mine. Am încercat să îi spun că mă doare piciorul, nu mă pot ridica “aaa, protestezi” şi s-a năpustit din nou asupra mea co o altă serie de lovituri. Mi-a prins o mână la spate, iar un al doilea i s-a alăturat. Legitimaţia de presă o pierdusem. Mâna mă durea îngrozitor. “Numai puţin vă rog să slăbiţi mâna”, moment în care a început să tragă şi mai tare. Din faţă o echipă a Antena 3 mă filma iar reporteriţa striga “Lasaţi-l, e jurnalist”. Jandarmul trăgea şi mai tare de mână.

Am fost aruncat în spatele dubei de jandarmi. Eram opt în momentul respectiv. “Ce mă, aruncaţi cu pietre?” şi a început din nou. Bastoane, pumni şi ghete grele de jandarmi. Dădeau în noi ca într-o grămadă de carne. Timp de 20 de minute ne-au lovit aproape în continuu. Piciorul stâng deja îmi amorţise de la atâtea lovituri. Încercam încă să strig să nu mai dea. Când auzeau că sunt jurnalist, dădeau şi mai tare. Dădeau cu ură. Era o ură sinceră. La un moment dat un jandarm a strigat “Ia de aici! Ai strigat contra lui Băsescu ahh? Ia de aici! Mai strigi mă contra lui Băsescu?”.

Duba a pornit în sfârşit. Eram 16 oameni deja. La un moment dat au făcut o mutare care la momenul respectiv a părut una criminală. În duba de jandarmi sunt trei banchete, două pe lateral şi una pe mijloc. Ne-au spus să ne ridicăm şi să ne punem în mijloc. Am crezut că acolo ne vor da lovitura finală. Nu au făcut asta. Stăteau pe margine şi din când în când mai dădeau câteva lovituri.

Din dubă am coborât în pumni şi în picioare, iar apoi a urmat percheziţia. Unul dintre ei, în timp ce mă controla îmi scosese portofelul pe jumătate din buzunar, dar am pus mâna repede şi l-am băgat la loc. “Mâinile la ceafă!”. În timp ce mă urca sus în secţie un jandarm mă ţinea de ceafă. “Ce mă, acolo e ceafa ta? Mâinile la ceafă!”. “Nu pot să ţin mâinile la ceafă, că de acolo mă ţineţi dumneavoastră”". “Ce mă, comentezi?”. Şi a început să îmi care bastoane în coaste şi şuturi în fund. Am trecut pe lângă alţi jandarmi, iar cel care mă ţinea m-a împins direct în colegul lui. “Te împingi, ahhh?” şi mi-a ars o talpă peste spate.

În secţie lucrurile au decurs mai bine. Am avut tupeul să întreb dacă pot suna un avocat, moment în care unul s-a repezit să îmi dea una, dar în schimb mi-a spus să pun telefonul pe masă şi să îl închid. La declaraţie eu spunem ceva, poliţistul scria exact pe dos. Eu eram plin de vânătăi, mă durea capul îngrozitor, iar el îmi tot arăta o zgâritetură micuţă pe care o avea pe mână. Mi-a dat 200 de lei amendă, deşi dacă nu semnam amenda îmi dădea 1000 de lei.

Ne-au luat amprente, ne-au pozat frumos din faţă şi din profil şi ne-au trimis acasă.”

Preluare dcnews.ro

Codul penal al Romaniei prevede:

“Tortura – Art. 267¹. – Fapta prin care se provoaca unei persoane, cu intentie, o durere sau suferinte puternice, fizice ori psihice, indeosebi cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o persoana terta informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terta persoana l-a comis ori este banuita ca l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terte persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o forma de discriminare oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau astfel de suferinte sunt aplicate de catre un agent al autoritatii publice sau de orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimtamantul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

    Daca fapta prevazuta la alin. 1 a avut vreuna din urmarile aratate in art. 181 sau 182, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.”

 

Romania play-back

Azi, Ziua Nationala din 2011, intr-o Romania in care:

- ipocrizia este la rang de virtute,

- histrionismul este apreciat si exersat ca politica,

- traditiile si valorile culturale sunt inlocuite de plastic, silicon si vopsea,

- discursul academic degeneraza in limbaj de port,

am trait sa o vad si pe asta: in timp ce fanfara militara isi scuipa plamanii in fata Presedintelui tarii simuland intonarea Imnului de Stat, a sarit CD-ul, iar “Desteapta-te, romane”a capatat pe alocuri inflexiuni de manea.

Necultura

In copilarie, in timpul vacantelor la bunicii materni, auzeam rudele vorbind mai mult in soapta despre perioada in care bunicul a facut puscarie. Manat de curiozitatea fireasca, dar si de ceva spirit justitiar, am intrebat de mai multe ori care a fost motivul pentru care fusese condamnat, insa fiecare cauta sa se eschiveze din a raspunde.
Timpul a mai trecut, era prin anii 1980, ma aflam la bunci intr-o seara in care nu ne puteam uita la TV sau sa jucam tabinet din cauza lipsei curentului electric, astfel ca singurul mod de a face timpul sa treaca mai repede era reprezentat de povesti. Venind vorba tangential despre puscarie, mi-am luat inima in dinti si i-am intrebat direct despre cauza pentru care tataie fusese inchis “la Canal”. Cu oarece stinghereala in glas, bunica mi-a spus ca il urau comunistii ca avea pamant si ceva bani, iar cand au venit sa ii ia vaca din curte pentru cote, i-a injurat “…ca il stii cat e de spurcat la gura“…Condamnatul mi-a raspuns sec ca e mai bine pentru mine sa nu stiu care e adevarul.
In mintea mea intortocheata si suspicioasa a incoltit repejor ideea ca bunicul facuse puscarie pentru cine stie ce blestematie (crima, viol etc.), dar le e rusine sa imi spuna si de aceea ocolesc subiectul.
Dupa 1990 am incercat de mai multe ori sa port o discutie pe aceasta tema cu bunicul, cautand sa il conving ca nu mai e nici un pericol, comunistii s-au dus pe pustii, insa eram refuzat scurt spunandu-mi ca “Securitatea vegheaza si acum, s-o crezi tu ca lasa comunistii puterea din mana asa usor“.
O data cu infiintarea C.N.S.A.S-ului am putut sa cer dosarul bunicului (acesta a murit in 1998) si am aflat secretul lui Polichinelle (pe care, in mare, mi-l spusese bunica in acea seara destinata povestilor): tata-mare il injurase pe primarul comunist atunci cand acesta a venit sa ii confiste vita pentru cote, dar mai si afirmase in public ca “Vor veni americanii si poporul o sa fie iar vesel“, adica savarsise infracțiunile de „instigare publică”, prevăzută de art. 327 C. pen., respectiv pe cea de „răspândire de știri false”, prevăzută de art. 329 C. pen.
Daca l-as fi citit si eu pe A.E. Baconsky, tatal actualului ministru de externe, as fi inteles de la inceput adevarul despre bunicul: „Trece-o noapte, trece înc-o zi,/ Se ascute lupta între clase,/ Iar chiaburii se arată-a fi/ Elemente tot mai dusmănoase”.
Dar bunicul, atunci cand a spus ca securitatea e nepieritoare, precis a avut in minte poezie de două strofe a lui Victor Tulbure, intitulată “Steaua’:

Multe stele ard pe cer
Seara cînd se-aciuă,
Dar se sting pe rînd si pier
Toate pîn-la ziuă!

Peste timp de slavă plin
Luminînd departe,
Numai steaua de rubin
Arde fără moarte.

La multi ani, Majestate! Va multumim!

“Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vina în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăsi. (…) Comunismul s-a născut în România în acelaşi an cu mine, în 1921. Faptul că dumneavoastra îi condamnaţi astazi crimele mă face să cred că i-am supravieţuit”.
Discursul din Parlamentul Romaniei din 25 octombrie 2011

Paiul din ochiul fratelui tău

Traian Băses­cu s-a intrebat într-un interviu cu Ion Cristoiu, la B1 TV: ”Ce te faci cu unul care e pe viaţă şi mai lasă şi moştenitori? Dacă iese vreunul cu dizabilităţi, ce te faci? Rămâi cu el şef de stat?“.
Din pacate, am ramas.

Donna Dana

MAI STII?
Mai stii cum cetele de ingeri tristi
Din escadrila mea de dulci impresii
Iti aduceau aminte ca existi
Lovindu-te necrutator cu fresii?

Mai stii cum noaptea neagra o spargea
Un clopotel care purta intr-ansul
Singuratate, chipuri, vocea mea
Si-ti alunga din preajma spaima, plansul?

Mai stii si umilinta mea de Iov
Cand te-am lasat calailor drept prada,
Blocat pe cale de siretul mov,
Si cat dadeam ca viata sa ma piarda?

Mai stii cum pick-up-ul canta nebun
Rugandu-te in Iadul meu sa intarzii,
Rotita de baloane de sapun?
Mai stii?..Mai stii?..Mai stii? Mai stii?..Mai stii?..

*************
Sa-ti scriu o scrisoare, iubito? Zadarnic
mi-e gestul, si gandul si trupul…
Prefer sa chem bacante si-un paharnic
Ca sa m-aseze in iluzii
Ca pe un print mostenitor pe tron
Si printre vise sa ma-ntarzii
Cat sufletul ti-e monoton.
Iar de vei vrea sa stii vreodata
Ca pentru-o clipa te-am iubit
Si am ravnit
Faptura ta de gnomi sculptata,
Citeste versuri infinit…

De inchiriat

Pentru un prieten:
Proprietar, ofer spre inchiriere pe strada Popovat , vis-à-vis de « Sema Park » doua spatii a cate 50 mp, alaturate, independente, intrare separata, contorizate separat, grupuri sanitare proprii, tamplarie termoizolanta ,pardoseala gresie, centrala termica proprie, sistem de alarma, posibilitati parcare, numai pentru activitati de birouri sau asemanatoare.

Acces facil la Metrou si RATB (100 m). Pretul este 300 EUR , pentru fiecare spatiu, discutabil in functie de cerinte. Tel 0722563684

Echipa nationala de handbal feminin

Stimata Talida Tolnai, iti multumesc pentru efortul si daruirea ta! Omagiile, admiratia si respectul meu!
Multumesc Ionela Galca pentru intreaga ta activitate!
Hai fetele!

La Adio

De ce sa-ti spun la revedere
N-as mai avea nici un motiv
“Adio” drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.

Multumesc pentru tot!
Sunt onorat ca ti-am fost contemporan.