Necultura

In copilarie, in timpul vacantelor la bunicii materni, auzeam rudele vorbind mai mult in soapta despre perioada in care bunicul a facut puscarie. Manat de curiozitatea fireasca, dar si de ceva spirit justitiar, am intrebat de mai multe ori care a fost motivul pentru care fusese condamnat, insa fiecare cauta sa se eschiveze din a raspunde.
Timpul a mai trecut, era prin anii 1980, ma aflam la bunci intr-o seara in care nu ne puteam uita la TV sau sa jucam tabinet din cauza lipsei curentului electric, astfel ca singurul mod de a face timpul sa treaca mai repede era reprezentat de povesti. Venind vorba tangential despre puscarie, mi-am luat inima in dinti si i-am intrebat direct despre cauza pentru care tataie fusese inchis “la Canal”. Cu oarece stinghereala in glas, bunica mi-a spus ca il urau comunistii ca avea pamant si ceva bani, iar cand au venit sa ii ia vaca din curte pentru cote, i-a injurat “…ca il stii cat e de spurcat la gura“…Condamnatul mi-a raspuns sec ca e mai bine pentru mine sa nu stiu care e adevarul.
In mintea mea intortocheata si suspicioasa a incoltit repejor ideea ca bunicul facuse puscarie pentru cine stie ce blestematie (crima, viol etc.), dar le e rusine sa imi spuna si de aceea ocolesc subiectul.
Dupa 1990 am incercat de mai multe ori sa port o discutie pe aceasta tema cu bunicul, cautand sa il conving ca nu mai e nici un pericol, comunistii s-au dus pe pustii, insa eram refuzat scurt spunandu-mi ca “Securitatea vegheaza si acum, s-o crezi tu ca lasa comunistii puterea din mana asa usor“.
O data cu infiintarea C.N.S.A.S-ului am putut sa cer dosarul bunicului (acesta a murit in 1998) si am aflat secretul lui Polichinelle (pe care, in mare, mi-l spusese bunica in acea seara destinata povestilor): tata-mare il injurase pe primarul comunist atunci cand acesta a venit sa ii confiste vita pentru cote, dar mai si afirmase in public ca “Vor veni americanii si poporul o sa fie iar vesel“, adica savarsise infracțiunile de „instigare publică”, prevăzută de art. 327 C. pen., respectiv pe cea de „răspândire de știri false”, prevăzută de art. 329 C. pen.
Daca l-as fi citit si eu pe A.E. Baconsky, tatal actualului ministru de externe, as fi inteles de la inceput adevarul despre bunicul: „Trece-o noapte, trece înc-o zi,/ Se ascute lupta între clase,/ Iar chiaburii se arată-a fi/ Elemente tot mai dusmănoase”.
Dar bunicul, atunci cand a spus ca securitatea e nepieritoare, precis a avut in minte poezie de două strofe a lui Victor Tulbure, intitulată “Steaua’:

Multe stele ard pe cer
Seara cînd se-aciuă,
Dar se sting pe rînd si pier
Toate pîn-la ziuă!

Peste timp de slavă plin
Luminînd departe,
Numai steaua de rubin
Arde fără moarte.

La multi ani, Majestate! Va multumim!

“Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vina în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăsi. (…) Comunismul s-a născut în România în acelaşi an cu mine, în 1921. Faptul că dumneavoastra îi condamnaţi astazi crimele mă face să cred că i-am supravieţuit”.
Discursul din Parlamentul Romaniei din 25 octombrie 2011